Zare în ochiPr. dr. Claudiu Băzăvan 21.03.2024
Închipuie-ți doi ochi mari cât zarea
și blânzi. Cei mai blânzi cu putință.
Și frumoși. Cei mai frumoși.
Ca ochii de odinioară ai mamei
când te sorbea cu privirea,
ca ai persoanei iubite
când îți străpungea inima cu prima declarație de dragoste,
sau ca ai pruncului tău
când, zâmbind cu tot chipul, te ridica în al nouălea cer.
Închipuie-ți că ochii mari cât zarea,
cei mai bânzi și frumoși din câți te-au privit vreodată,
se oglindesc în fiecare clipă
în ochii tăi
și că în ei poți contempla nestingherit totul,
înaltul și adâncul,
albastrul cerului
și verdele pământului.
Și că în ei îi poți cuprinde
pe toți ai tăi,
viii și adormiții
-care de fapt sunt mai vii decât adormiții de vii,
unii mai luminoși decât alții,
încântați peste măsură
că în sfârșit i-ai zărit,
dar în primul rând
te vei descoperi pe tine,
pe cel ce poate și merită să fie:
Mai bun ca niciodată,
printre cei buni,
așa cum numai mama, odinioară, din priviri te sorbea,
cum numai persoana iubită te privea,
cum numai pruncul tău te admira.
Nici o oglindă de pe lume
sau din poveste
nu este mai fidelă
decât ochii Lui mari cât zarea,
firește, dacă îi poți închipui.
Știi ceva?
Mai bine nu îți închipui nimic!
Privește-L doar!
Vei fi năucit
de frumusețea ta
din ochii Lui
mari cât zarea.